Divorț Internațional, Răpiri de Minori și Exequatur în București: Ghid Juridic Complet pentru Românii din Străinătate

Divorț Internațional, Răpiri de Minori și Exequatur în București: Ghid Juridic Complet pentru Românii din Străinătate

Relațiile de familie care depășesc granițele României aduc cu ele provocări juridice de o complexitate extraordinară. Atunci când apare o ruptură în cuplu, iar soții locuiesc în state diferite (precum Italia, Spania, Marea Britanie, Germania, Franța, SUA sau orice alt stat), problemele simple devin dispute transfrontaliere majore. Distanța, lipsa cunoașterii legislației naționale care se completează cu cea europeană și birocrația pot bloca ani de zile statutul civil sau patrimoniul unei persoane.

Fie că ești stabilit în Diaspora și vrei să divorțezi fără să pierzi timp și bani cu deplasările, fie că te confrunți cu situația dramatică în care celălalt părinte a mutat ilegal copilul în România (sau invers), ai nevoie de o strategie legală bine stabilită.

Acest ghid extins, redactat de un avocat din București specializat în drept civil internațional și dreptul familiei, îți explică în detaliu cele trei mari proceduri de nișă: divorțul cu element de extraneitate, înapoierea minorului în baza Convenției de la Haga și recunoașterea hotărârilor străine prin procedura de Exequatur.


Divorțul internațional: Jurisdicția, competența instanțelor din București și alegerea legii aplicabile

Când soții nu mai au o reședință comună în România, stabilirea instanței care are dreptul să judece divorțul este primul și cel mai critic pas. O alegere greșită poate duce la respingerea acțiunii după luni de judecată sau la anularea întregului proces.

Regulamentul European „Bruxelles II" și Codul de Procedură Civilă

În spațiul Uniunii Europene, competența în materie de divorț este reglementată strict. Instanțele din România (și implicit cele din București) devin competente în următoarele scenarii:

  1. Ultima reședință obișnuită a soților, cu condiția ca unul dintre ei să mai locuiască încă acolo la momentul introducerii cererii.
  2. Reședința obișnuită a pârâtului (soțul acționat în judecată).
  3. Reședința obișnuită a reclamantului, dacă acesta a locuit acolo cel puțin un an imediat înaintea depunerii cererii. Termenul se reduce la 6 luni dacă reclamantul este cetățean român.
  4. Cetățenia comună a soților. Dacă ambii soți au cetățenie română, ei pot divorța în România chiar dacă amândoi locuiesc de ani de zile în UK, Spania, Italia sau orice alt stat.

Important pentru Diaspora: Dacă ambii soți sunt cetățeni români și niciunul nu mai păstrează un domiciliu sau o reședință în țară, legea stabilește o competență unică și exclusivă, respectiv Judecătoria Sectorului 5 București.

Capcana conflictului de jurisdicție

În dreptul internațional privat se aplică regula „primului sosit". Dacă soțul tău introduce acțiunea de divorț în Italia cu doar o zi înainte ca tu să depui actele la București, instanța din România va fi obligată să suspende procesul. Acest lucru este adesea folosit ca o strategie agresivă, în sensul că celălalt soț poate alege o țară a cărei legislație îi avantajează interesele financiare (la partaj sau pensie de întreținere) sau unde procedurile durează mult mai mult.

Legea aplicabilă divorțului internațional

Trebuie înțeles că o instanță din București poate judeca un divorț aplicând legea statului unde soții au reședința comună (de exemplu, legea spaniolă), dacă normele de drept internațional privat o cer sau dacă soții au încheiat o convenție de alegere a legii aplicabile. Un avocat de divorț internațional se va asigura că legea aplicată este cea favorabilă intereselor tale legate de culpa în divorț, numele purtat după căsătorie sau partajul bunurilor.


Într-o astfel de cauză colegii noștri au reprezentat pârâta-reclamantă, soluția fiind aceea în care instanța a admis excepția necompetenței generale a instanțelor române cu privire la autoritatea părintească și pensia de întreținere invocate în favoarea clientei noastre, întrucât reședința obișnuită a minorilor se afla pe teritoriul altui stat, respectiv Viena, iar ulterior, în apelul declarat de reclamantul-pârât cu privire la păstrarea numelui, soluția primei instanțe a fost menținută în totalitate, apelul fiind respins ca nefondat.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Solicită consultanță

Completați formularul de mai jos și vom reveni către dvs în cel mai scurt timp.